DINTRE TOATE FEMEILE EU,TE-AM ALES PE TINE

Acum nu te vãd, nu stiu cât de limpezi ti-s ochii, dar esti într-un fel înserarea ce mã adoarme în bratele frumusetii; cã suntem nemuritori, esti sãrbãtoarea zilelor ce trec si dansul acestui vânt primãvãratec peste poticniri, regrete, doruri. Esti mâna ce-mi scrie grãbitã gândurile, alaiul emotiilor, esti roseata obrazului meu, timp ce doare în fiinta mea, esti plãcerile si întoarcerile, esti acest neaflat, în tot ce sunt. Esti nãscuta din viata însãsi, esti pentru a-mi fi natura frãmântãrilor, bucuriilor si nebuniilor, esti, pentru a-mi fi fericirea ce sprijinã eternitatea sã nu cadã în timp. Esti gingasul loc unde se adunã tot ce sunt si ce-as putea sã fiu, pentru a mã vedea ca om, ca iubire de viatã!
 
Ce n-as da sã fiu o lacrimã, sã curg pe obrazul tãu, sã mor pe buzele tale... pe când o razã caldã de soare va soarbe într-un târziu, urma lacrimii ce cândva, mai mult ca sigur... tu o vei uita...
 
Iubesc soarele, dar dacã razele sale mã ard, renunt!
Iubesc ploaia, dar dacã se transformã-n furtunã, renunt!
Te iubesc, pe tine, dar... orice s-ar întâmpla... la tine nu renunt!
 
Azi când esti numai si numai a mea, nu vreau sã-ti mai dau drumul niciodatã. Nu vreau nimic de la tine decât sã ai grijã de mine si sã mã iubesti. Crezi cã cer prea mult? Nu am nevoie de bani, masini sau case, am nevoie de tine, de dragostea ta, de fiinta ta. Nu mã intereseazã ce ai fãcut, ce ai fost, mã intereseazã ceea ce esti cu mine acum si ce faci în prezent. Te iubesc prea mult, mai mult decât pot exprima în cuvinte omenesti si nu uita nici o clipã draga mea, cã steluta aia micã care strãluceste cel mai tare e si va fi numai si numai a noastrã!
 
Tu esti cel pe care încã-l iubesc, esti spinul trandafirului ce mi-a strãpuns inima.
Tu esti îngerul alb din noaptea vietii ce-mi lumineazã calea spre fericire.
Tu esti steaua care a cãzut atunci, când dragostea mea s-a stins, pentru câteva clipe ale mândriei.