Ai fost primul sãrut si prima lacrimã, prima sperantã si prima deceptie.
Ai devenit durerea ce persistã si întreaga viatã tristã...
Ai fost soarele de pe cerul vietii mele, ai fost visul pe care-l admiram în oglinda noptii grele...
Ai fost tot ceea ce am cerut de la viatã si Dumnezeu ne-a concretizat într-o singurã fiintã,
Ai fost idealul de frumusete si noblete, întruchipate în persoana visurilor mele!
Te-am admirat de mult timp în tãcere, iar atunci, când m-ai privit prima oarã, când mi-ai zâmbit prima oarã, am simtit cã mã topesc sub intensitatea privirii tale... Ai pãtruns în viata mea, o datã cu primele raze de soare, ce anuntã rãsãritul. Mi-ai luminat întreaga existentã prin simpla ta prezentã, m-ai învãtat sã renasc cu fiecare rãsãrit si apus de soare. M-ai învãtat sã admir nuferii multicolori, curcubeele, ploile de argint ce picurã din stele... Esti steaua de pe cortina catifelatã a noptii ce mã-nsoteste pe drumurile lungi ale sortii. Ai fost, esti si vei rãmâne, îngerul si minunea vietii mele!
M-am trezit cu gândul sperantei ucise... ai plecat si cuvintele tale au rãmas ca un ecou si sufletul îmi plângea de durerea mistuitoare... si inima mea s-a afundat în tãcere si singurãtate... Acum tac... si plâng... si mã mistuie flãcãrile trãdãrii tale... Chinul tãu mã urmãreste din umbra gândului meu. Amintirea ta mã strigã, dar inima mea nu mai vrea sã sufere... si totusi... existã o sperantã pentru noi, dar e târziu, mult prea târziu...
Te iubesc, din tot sufletul... Eu te iubesc cel mai mult, sunt sigura ca eu te-am iubit cel mai mult si sunt sigur ca eu te voi iubi mereu... cel mai mult! Esti totul în viata mea. Te ador! Te iubesc!
Sunt fericit cã te-am ales pe tine, sunt fericitã cã existi în viata mea, tu ai umplut acel gol din inima mea pustiitã de lacrimi si de un dor nemãrginit. Dragostea mea, doar tie ti-o dãruiesc, cheia inimii mele în dar tu s-o primesti, si vei fi mereu stãpâna doar tu la poarta sa.
O lacrimã, un fulg de nea, cu toatã puterea sa, se scurge lin pe obrazul meu, una, douã... parcã plouã! Plâng de dor si de durere, iar sufletul meu se pierde în tãcerea noptii, ce se asterne peste întreaga mea viatã... Mi-ai jurat o dragoste curatã, dar poate cã tu n-ai stiut ce înseamnã acest cuvânt nici atunci, nici acum, nici niciodatã! Ochii mei se joacã-n lacrimi purtati de vânt, de dor, de patimi, însã în adâncul lor, mereu vei regãsi acelasi dulce amor, aceeasi pasiune arzãtoare, aceeasi de demult, care te fermeca de fiecare datã... Poate cã-ntr-o zi cu nori, cu soare, vom merge împreunã pe aceeasi cãrare... poate...
Îmi pare rãu cã asa a fost sã fie, însã stiu cã mã iubesti... dar va veni o zi când ne vom revedea si abia atunci vom sti, cã am trãit un cosmar din care m-am trezit! Un lucru stiu sigur, cã pe cerul vietii mele, soarele esti tu! Si atunci când tu vei zâmbi, voi zâmbi si eu, chiar dacã acum o lacrimã curge!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu